![]() |
#Lidiacreeaza |
Balans pe o sfoara intinsa intre doua creste, cu o umbrela din puf de papadie. Credeti ca o sa ... cad?! Si ce daca mai cad din cand in cand! Stiu sa ma ridic.
![]() |
#Lidiacreeaza |
E ziua nationala a tarii mele. Si nu prea pot sa ma mai bucur. Nu din cauza pandemiei. Si anul asta am tot vazut cum tinerii de varsta mea continuau sa plece din tara definitiv. Cutitul ajuns la os. Si plange sufletul in mine. Pentru ca ii inteleg. Pentru ca nu mai vreau sa le spun "stati aici, acasa, totul va fi bine". Nu mai am cum.
Vor urma vremuri de restriste si mai mari si credeti-ma, sunt mai cu picioarele pe pamant decat multi altii. Acest "merge si asa" va continua. La tara am vazut anul asta multe proprietati de vanzare. Multe, multe, nu era straduta fara un anunt de genul pe vreo casa sau pe vreun teren. Tristetea si pustietatea locului aratau ca oamenilor nu le mai pasa sau nu isi mai permiteau acea proprietate. Plus imprumuturile grosolane din care tara asta nu s-a ales cu nimic viabil. Cine credeti ca le va plati cand se va anunta scadenta?!
Generatia mea e obosita si sictirita de atatea promisiuni si cutite in spate. Si ne retragem pe unde putem, pe unde nu ducem grija zilei de maine. Muncim cat doi-trei oameni la un loc, si tot suntem luati de fraieri in tarisoara noastra draga, si atunci strainatatea cea amara scrie pe noi. Pandemia n-a stavilit prea mult exodul generatiei mele. Politrucii de toate felurile sa faca bine sa nu se mai minta. Pe noi, cei care mai si gandim cu capul pe umeri, nu ne mai duc demult cu zaharelul.
Peste cateva zile votam. Exact de Mos Nicolae. Alta zi nu se gasea. Era greu. De ce sa fii linistit in zi de sarbatoare?! Daca nu sunt lasata linistita, nici eu nu va las linistiti. Caci ma duc la vot. Si cer si tusiera sa mi-o dea "Doamna, dati-mi si tusiera! Sa fie bine imbibata cu tus! Ca vreau sa-i votez "cu drag" pe toti, sa nu se supere vreun umflat cu pompa! Sa nu fac discriminare! Sa imi exercit dreptul la vot! Haideti, doamna, nu va mai holbati! Dati-mi tusiera si stiu ca n-am folosit politicosul "va rog"!
Ah, era sa uit! Vedeti sa mai "croiti" un lockdown, o carantina numai pentru producatorii locali si micile afaceri de familie! Interzis miscatul in front pentru marii colosi! Pentru ca mi s-a spus ca ei platesc taxe si impozite. In curand nu vor mai putea plati nici ei. Ca nu mai sunt vanzarile de altadata, si acestea scad si tot scad. Acum de sarbatori ce vor mai fi cateva zvacniri. Mai vorbim noi in ianuarie, februarie, cand vom simti coltii de sacal in micul buget familial. Iar smecherii de la putere mereu au mare sete mare de bani si sete mare de mase sarace ale populatiei.
Sper sa nu stea nimanui gura de mic si inghititura de bere in gat cand va fi terminat de citit postarea asta. Nu e cazul sa ne stresam. Nimic ingrijorator la orizont.
Nu stiu cum a fost toamna asta la voi, dar la mine a fost colorata, colorata. Cu plimbari doar prin parcuri. Mi-au lipsit cafelutele baute in oras. Mi-au lipsit conversatiile fata in fata. Si toamna s-a gandit sa imi deturneze gandurile dand multa culoare frunzelor. Au plecat oameni din viata mea in mod mai putin onorabil, dar m-am simtit nesperat de bine.
In decembrie incep noi proiecte. Imi rade sufletul. Si nothing else matter. E un timp pentru toate.
Am furat culorile toamnei si le voi imprastia evantai peste lume. Lumea mea.