joi, 7 ianuarie 2021

Anul lui Panta Rhei

 

#Lidiacreeaza

Un astfel de album de arta merita un semn de carte pe masura.
L-am brodat manual, stiind de la inceput ca se va potrivi cu bogatia
unor picturi de calitate care au intrat in istoria artei.

Iar primul exercitiu de admiratie se indreapta spre

Nichita Stanescu. Las aici o poezie din ciclul 
"Un pamant numit Romania".


PANTA RHEI

"Oh, privirea are samburi
ca si cum ar fi o fructa,
calul inimii pe damburi
de din iarba ei se-nfrupta.

Stau si nu ma clatin, stau
chiar in cercul de cuvinte
nenascute ce erau
ca samanta cea de linte.

Ca porumbul, ori ca graul,
ori ca meteorul care
taie in piezis paraul
cu seminte vechi, de soare.

Panta Rhei, se-nfioara
tot ce curge, numai tu
in mijloc de vieti stai, tara,
pururea atunci si-acu." 

panta rhei = totul curge,
nimic nu ramane neschimbat 

Precum banuiti, anul acesta il dedic artelor,
dintre care primeaza literatura si pictura.
Ma saturasem de atata urat. 
Si plamanii creierului meu vor cultura,
vor inefabil. Si eu sunt ... o ascultatoare. 



joi, 31 decembrie 2020

Cu bastonul de maresal in ranita lui 2021

 


Am cusut, mi-am cusut durerile, disperarile,
duritatile, zambetele, bucuriile, 
cararile din munti neumblate. 


Am brodat pretios raze de soare. Asa am reusit uneori
sa scap inchisorii mentale ale unui virus. 


Mi-am pus fricile in scranciob. Si l-am invartit 
pana la marginea galaxiei ca sa zboare fricile din el
si sa se umple de stele. 


Anul acesta am privit atatea rasarituri si apusuri cat pentru o viata.
Ma vor fascina intotdeauna. 

A fost inca un an greu pentru mine. Dar am
mai invatat cate ceva, am mai fost dezamagita,
ranita, surprinsa. Nu imi pare rau.
Am rezolutii pentru 2021, dar nu le mai scriu aici. 
Pentru ca trebuie sa se implineasca. 
Voi continua sa port masca, desi o suport 
din ce in ce mai greu. Din pacate sunt nevoita 
sa stau cat mai putin afara, asa ca sunt un fel
de fofeaza cu sfarleaza cand ies afara cu lista la
purtator. Pentru ca nu mai pot respira ca lumea,
fata transpira, masca este umeda de la respiratie
si am senzatia de piatra pe cosul pieptului.
Dar nah ... O port in continuare si o sa ma si vaccinez 
cand imi vine randul. 

Cu bastonul de maresal in ranita, astept
sa trec de borna 2021 si va urez sa fiti sanatosi,
precauti, puneti intrebari acolo unde
nu va convine ceva, sa mergeti mai mult pe jos,
sa mancati mai multe fructe, chiar daca nu va plac,
ma stiu pe mine, incercati sa cumparati de la mici 
producatori, indiferent de produs, dar fiti adepti
ai calitatii si in ceea ce ii priveste, fiti mai jucausi,
mai liberi in mentalitate, spuneti stop urii, manipularii,
si gasiti-va pieteni care va merita.

Intr-un singur cuvant: TRAITI! 
 
LA MULTI ANI, PREABUNII MEI! 


#LumeaPoeziilor 




vineri, 11 decembrie 2020

Taceri

Foto: Lidia creeaza

Am bandajat un copac. Cu mangaieri.
Asa se fac bine copacii. Cu taceri si cu mangaieri.
Pentru ca ei iubesc respiratiile tale, 
pretuindu-le cu oxigen.

Asa se fac bine copacii cu rani.
Le pui pe rana o frunza-palma si stai 
sprijinita de ei. 

Si vei primi in dar cele mai subtile taceri. 
Taceri. Vindecari. 

marți, 1 decembrie 2020

Cu ochii in departari la poarta raiului


 E ziua nationala a tarii mele. Si nu prea pot sa ma mai bucur. Nu din cauza pandemiei. Si anul asta am tot vazut cum tinerii de varsta mea continuau sa plece din tara definitiv. Cutitul ajuns la os. Si plange sufletul in mine. Pentru ca ii inteleg. Pentru ca nu mai vreau sa le spun "stati aici, acasa, totul va fi bine". Nu mai am cum. 

Vor urma vremuri de restriste si mai mari si credeti-ma, sunt mai cu picioarele pe pamant decat multi altii. Acest "merge si asa" va continua. La tara am vazut anul asta multe proprietati de vanzare. Multe, multe, nu era straduta fara un anunt de genul pe vreo casa sau pe vreun teren. Tristetea si pustietatea locului aratau ca oamenilor nu le mai pasa sau nu isi mai permiteau acea proprietate. Plus imprumuturile grosolane din care tara asta nu s-a ales cu nimic viabil. Cine credeti ca le va plati cand se va anunta scadenta?! 

Generatia mea e obosita si sictirita de atatea promisiuni si cutite in spate. Si ne retragem pe unde putem, pe unde nu ducem grija zilei de maine. Muncim cat doi-trei oameni la un loc, si tot suntem luati de fraieri in tarisoara noastra draga, si atunci strainatatea cea amara scrie pe noi. Pandemia n-a stavilit prea mult exodul generatiei mele. Politrucii de toate felurile sa faca bine sa nu se mai minta. Pe noi, cei care mai si gandim cu capul pe umeri, nu ne mai duc demult cu zaharelul.

Peste cateva zile votam. Exact de Mos Nicolae. Alta zi nu se gasea. Era greu. De ce sa fii linistit in zi de sarbatoare?! Daca nu sunt lasata linistita, nici eu nu va las linistiti. Caci ma duc la vot. Si cer si tusiera sa mi-o dea "Doamna, dati-mi si tusiera! Sa fie bine imbibata cu tus! Ca vreau sa-i votez "cu drag" pe toti, sa nu se supere vreun umflat cu pompa! Sa nu fac discriminare! Sa imi exercit dreptul la vot! Haideti, doamna, nu va mai holbati! Dati-mi tusiera si stiu ca n-am folosit politicosul "va rog"! 

Ah, era sa uit! Vedeti sa mai "croiti" un lockdown, o carantina numai pentru producatorii locali si micile afaceri de familie! Interzis miscatul in front pentru marii colosi! Pentru ca mi s-a spus ca ei platesc taxe si impozite. In curand nu vor mai putea plati nici ei. Ca nu mai sunt vanzarile de altadata, si acestea scad si tot scad. Acum de sarbatori ce vor mai fi cateva zvacniri. Mai vorbim noi in ianuarie, februarie, cand vom simti coltii de sacal in micul buget familial.   Iar smecherii de la putere mereu au mare sete mare de bani si sete mare de mase sarace ale populatiei. 

Sper sa nu stea nimanui gura de mic si inghititura de bere in gat cand va fi terminat de citit postarea asta. Nu e cazul sa ne stresam. Nimic ingrijorator la orizont. 


luni, 30 noiembrie 2020

Sfarsit de toamna

 




Nu stiu cum a fost toamna asta la voi, dar la mine a fost colorata, colorata. Cu plimbari doar prin parcuri. Mi-au lipsit cafelutele baute in oras. Mi-au lipsit conversatiile fata in fata. Si toamna s-a gandit sa imi deturneze gandurile dand multa culoare frunzelor. Au plecat oameni din viata mea in mod mai putin onorabil, dar m-am simtit nesperat de bine. 

In decembrie incep noi proiecte. Imi rade sufletul. Si nothing else matter. E un timp pentru toate.

Am furat culorile toamnei si le voi imprastia evantai peste lume.  Lumea mea. 










vineri, 13 noiembrie 2020

tOXIc

 


Deschid geamurile in racoarea diminetii.
Aer toxic.
Imi deschid inima si sufletul.
Prietenii toxice.
Incerc sa iubesc.
Iubire toxica.
Revin oameni din trecut.
Amintiri toxice.

Ochii mei sunt sub tratament.
Vedere toxica.
Un virus ciudat si frustrat circula prin oras.
Boala toxica. 
Muncesc fara ragaz.
Munca toxica.
Politica ma cheama la vot.
Vot toxic.

Si-n toata toxiticitatea din jur 
Pe dinauntru ma cutremur.

Si-mi amintesc cine sunt!
Mi-am desteptat fiara din mine
Si inchid geamurile,
Inchid prieteniile, iubirile,
Inchid trecutul, amintirile,
Inchid usile si ochii.
Si incep sa respir mult mai bine. 

Cu toxicul adunat,
 am imbracat o papusa.
Am pus-o la usa. 
Sa stea ca un caine de paza
La sahariana mea oaza. 

sâmbătă, 7 noiembrie 2020

Iulia Schiopu - "Über Den Mond", Malerei, Tiny Griffon Gallery Nürnberg,...


In acest week-end visez cu ochii deschisi  "Despre Luna".
Papusile Iuliei ma fascineaza etern de cand am aflat de ele,
si asta se intampla de cativa ani buni. 
Aici, cea mai noua expozitie a ei,
unde toate lucrarile  sunt deja sold out. 
Asta inseamna ca avem atat de multa nevoie
de visare, lunatica visare.
Multumesc, Iulia! 
Love you, to the Moon and back! 

miercuri, 28 octombrie 2020

Exercitiu de relaxare

 


Pasul 1: Te inscrii pe repede, repede inainte la un workshop
"Drawing geometry online". Am fost 210 cursanti la un moment dat.

Pasul 2: citesti lista de materiale si incepi sa cauti bezmetica prin casa
ce ai si ce nu ai. N-ai compas. N-ai creioanele cerute. Te duci si cumperi compas
si creioane, ca deh ... 
Realizezi la 24 de ore ca nu ai hartie de calc. Te apuca dracii 
si cauti solutia de avarie: hartia de copt. 

Pasul 4: nu realizezi ca diferenta de fus orar este  unde stai tu inseamna cu doua
ore in plus fata de locatie, respectiv Londra. Si tu te afisezi cu doua ore inainte
pe Zoom si dai in balbaiala ca nu incepe, ca nu se intampla nimic. 
Noroc ca ai un inger pazitor care te lamureste calm ca 
"calculelelele" tale nu sunt corecte. Pup ingerul pazitor pe tampla..

Pasul 5: Intru in sfarsit in camera de zoom si ma linistesc, pana imi dau seama
ca n-am guma de sters. Dupa ce o gasesc, imi dau seama ca nu-mi trebuie.
Reusesc sa tin pasul si sa fac desenul unei preafrumoase si perfecte
dantelarii arabesti, care impodobeste o mica fantana. 

Pasul 6: Utilizez hartia de copt cu succes si cu linii un pic mai strambe 
ca n-am mai avut chef de rigla. 


Pasul 7: pun alaturi intregul rezultat al muncii si al atentiei mele.
Aparent complicat, in realitate relaxant. 
Zambesc satisfacuta. 


Pasul 8: Proful si moderatoarea au condus foarte bine, simplu si elegant ora,
pentru ca a fost liniste. Inca din email-ul de aprobare a inscrierii ni s-a pus
in vedere sa inchidem video-ul si sonorul nostru, si sa folosim chat-ul.
Asta a insemnat o concentrare mult mai buna a noastra,
a invataceilor. Cei care aveau nedumeriri sau ramaneau in urma
scriau pe chat. Si erau luati in serios.

Pasul 9: Sunt incantata. Desi a fost gratuit acest workshop,
a fost facut cu acelasi profesionalism ca si cum s-ar fi incasat bani grei
pe el. Si am fost, oameni buni, 210 perechi de ochi acolo. 
Tare mult as vrea sa vad si pe la noi asa ceva.
Nu este imposibil, si sa oferi ceva comunitatii este mereu de apreciat.








joi, 22 octombrie 2020

Fluturele din inima

 


Si-au gasit locul si leacul.
Si inima, si fluturele.
Amandoi s-au cautat prelung,
Cu zbateri.
Pana s-au gasit. 

Fluturele a preferat sa intre
In globul de cristal al inimii.
Sa poata privi lumea cu toti ochii
din antene si de pe aripi.
Doar o priveste.
Nu-l mai impresioneaza nimic
Din spectacolul lumii,
Care se desfasoara dincolo
De clopotul de cristal al inimii. 

E la adapost. 
Caci pe Pamant n-a fost
Nicicand
Pandemie de iubire. 


luni, 19 octombrie 2020

Tu cu drum, eu cu drum ...


Foto: C.B.

Draga Amintire,


Se pare ca la ceas hotarat de stele, ti s-a dat imbold sa faci pe detectivul pentru a ma gasi, mai precis pentru a ma regasi. Noroc cu retelele astea sociale. Mi-ai dat add friend de cateva ori, fara rezultat insa, caci fotografia ta de profil nu-mi spunea nimic, decat ca esti suporter al unei echipe de fotbal. Dupa un fleac de 23 de ani te apucase un dor si-o jale de mine. 
Vazand ca nu primesti nici un fel de raspuns, mi-ai scris in privat. Abia atunci am hotarat sa-ti studiez un pic profilul, pe dinafara ca pe dinauntru era ca pe dinafara. Daaa, tuuu erai ... Dar, ce sa vezi, esti insurat cu un copil in primul an de facultate. Profilul nu "minteste". Si atunci am vazut sange de taur in fata ochilor. Am initiat o discutie in care am spalat cu tine pe jos. Dupa cateva ore, in care ai rumegat plangand reactia mea, te-ai mobilizat sa imi raspunzi cat de nevinovata este intentia ta, ca tu ii gasesti pe cei care au trecut prin viata ta si le dai semn ca tu existi. Mai sa fie ... 
Ai marea hiba de a plange prea repede si din orice. Asta m-a speriat si prima data la tine, si acum dupa atatia ani. 
Si imi mai trimiti si fotografia asta, de zici ca-i reclama la unele produse, pe o masa acoperita de praf cu un gard camuflat, presupun ca e vreo spelunca ceva. Dar vinul, vinul e ... princiar! Asta e! Si pus alaturi de "Pretul iubirii" nepretuite e si mai si.
Zau, daca am stiut ce sa fac, sa plang sau sa rad. Am ales a doua varianta de dragul vinului princiar. Deci, mi te-am imaginat cu palaria ceea pe o parte a capului, aranjand tacticos toata scena, dupa care tacpac fotografia, dupa care te-ai asezat ca un print pe scaunul de plastic princiar, cu un pahar de vin princiar, privind aburos cartea din fata ta, rontaind batoanele Mars a caror ciocolata iti devenise make-up la degete. 
Machiajul maro al degetelor a putut fi inlaturat de catre cojile de fistic care trebuiau rupte pentru a savura miezul. Ase revin amintirile la unii, pe baza de vin, batoane martiene si fistic sarat. 
In a doua conversatie pe care am avut-o, ca m-a mancat in dos ca pe maimute, am aflat ca imi citesti blog-ul. Prima reactie a fost de gadilare a orgoliului, dupa care mi-am revenit. Am aflat de faptul ca tii corespondenta scrisa cu un prieten. Am apreciat acest fapt, pentru ca la mine nu a mai prins genul asta de corespondenta desi am oportunitatea de a scrie catorva persoane si de a mi se raspunde, dar scrisul de mana mi se pare atat de pretios si de intim, ca si cum ti-ai dezveli sufletul.   De asta scriu de mana foarte rar de cativa ani incoace.  
Conversatia s-a incheiat oarecum "taticesc", pentru ca datorita oboselii nu mai rezistam palavrelor. 
Ceea ce mi-a displacut profund a fost ca la 24 de ore distanta, ma trimiteai tu la culcare. Replica mea a fost pe masura a doua zi si intr-un final ti-am blocat messengerul. 
Din pacate pentru tine, nu am nici o parere de rau. Nu plang, nu ma dau cu capul de pereti, nu servesc bauturi princiare, nu rod dulciuri cu alune, iar fistic mananc rar si cumpatat. 
Din toata aceasta intamplare mi-a ramas un gust amar, dar e amarul ala vindecator. 
Viata merge inainte, tu cu drum, eu cu drum, ramas bun! 







 

miercuri, 14 octombrie 2020

FiRMA - Mangaierea Lumii (Desteptarea Primaverii)



Revine in forta o trupa draga mie. 
Mi-e sufletul plin. 

"Sa nu-ti fie teama,
Dragostea mea,
Daca inchizi ochii
Lumea va disparea
Si-n bratele mortii vei adormi,
Alaturi de tine
Lumea va pieri." 

Azi a fost o zi rotunda in care m-am reincarcat.
Am fost alaturi cu oameni dragi, m-am rugat, 
am mancat ciocolata cu piper si lamaie, 
biscuiti cu cioco si jeleu de portocale, 
am colindat prin magazine.
Am ras si am zambit cu toti dintii in 
fata Soarelui cu dinti. 
Mi-am odihnit spiritul in fata sfintei care
patroneaza ziua de azi. 
Maine reincep travaliul muncii de creatie. 
Maine nu stiu cum va fi, pentru ca 
eu traiesc mereu azi.