Ehei, trecu si 8 Martie. Sunt inca in recuperare de forte mentale. Ieri si azi n-am iesit afara. Imi doream, dar n-am gasit motivatia de a-mi trage singura un sut in fund pentru a iesi afara, la aer. Mda ... mi-am umplut ziua citind, band cafea, citind, admirandu-mi florile, citind, band cafea, citind. Ce vreti ... sunt in recuperare dupa un 8 Martie unic.
Atat de unic, incat nu va mai exista vreo sarbatoare sau vreo zi importanta pe care sa mi-o petrec cu prietenele. In ziua aceea am avut trei ceasuri cu iz de infern.
Nimic nu a fost bine din ce am facut, am primit directive peste directive, si am aflat cu stupoare "noutatea" ca bijuteriile mele nu sunt traditionale! Stiu ca nu sunt traditionale, dar nu m-am erijat niciodata in mester popular, ci in artizan. Asta e munca mea de creatie, bijuterii cusute manual si montate manual in baze metalice. M-a lovit direct in moalele capului, mai ales ca exprimarea venea din partea unei persoane care ma stie si stie ce fac. Am primit si critici, a fost educativ ce sa mai ...
Am plecat din acel loc care incepuse sa-mi fie drag, cu picioarele instabile, cu capul cuprins de negura, si pana am ajuns acasa mi-am rugat ingerii sa vina sa ma tina sa nu ma prabusesc. Nu stiu cum am ajuns acasa. Nu stiu cum am facut dus. N-am mancat. Efectiv m-am prabusit in pat stoarsa de orice fel de puteri. Si am adormit cu gandul ca o sa am un somn atat de adanc incat o sa ma trezesc tarziu dimineata.
Dar Universul a avut altceva de zis. La un moment dat simt prin somn fata uda. Zic "E prea cald in camera si am transpirat. Hai, dormi. " Dar parca umezeala asta devenea si mai puternica. Si la un moment dat mi s-a parut ca umezeala devine pelicula de apa si imi intra in nas. Si m-am trezit, brusc, direct in picioare. Si imi duc mainile la fata, mi s-au umplut de lacrimi. Ochii mei inchisi plangeau zdravan. M-am speriat de mine insami. Ca si cum corpul meu detectase un pericol atat de apropiat si de mare incat nu m-a mai trezit sa plang in cunostinta de cauza. Sau poate ca a vrut sa ma protejeze. Era ceasul 1:14 al noptii.
A mai durat pana mi-au secat lacrimile. Apoi n-am mai dormit pana dupa ora 5. Mintea mea incepuse sa macine ganduri, imagini, atitudini, situatii in legatura cu aceasta perfecta persoana care se jucase drastic cu sufletul meu. Si eu, care ma gandisem ca proasta, ca o se ne vedem dupa catva timp si o sa radem si o sa ne binedispunem, si ... si ... RAHAT! N-am auzit o vorba blanda, o vorba dulce, o gluma, un banc, un zambet, un hohot de ras. Nimic din toate acestea.
Cat am inghitit eu in cele 3 ore, n-am inghitit de la propria mea mama 10 ani.
Si am hotarat in consecinta, ca nu tin langa mine persoane toxice! Si mai ales persoane care emana niste pareri despre munca mea de dragul de a se afla importante. Asa ca se mai incheie o relatie de amicitie pentru mine. Sunt pe principiul daca nu ma lasi sa traiesc, nu te las sa iti bati joc de mine! Never ever! Singurii care pot face orice si sa-mi zica orice sunt parintii mei! In rest, sa isi vada fiecare de treaba daca ma calca pe nervi.
Ieri am mucegait prin casa, facand mucenici fierti in lapte, si in rest chiulind, iar azi citit si cafengit.
Si asa s-a asternut calmul serii peste oras si peste sufletul meu.
Nu acceptati sa umblati in mocasinii altora si cu manusi, pentru ca nu se merita. Nimeni nu va face efortul cu adevarat, de a umbla cu mocasinii vostrii. Toti vor cate ceva de la voi, mai refuzati, mai taiati, ca daca nu, mai incolo in timp, se cred indreptatiti sa va dea lectii, desi voi stiti ce le poate pielea cu adevarat.
Si vorba dulce mult aduce! Intotdeauna, tonul face muzica! Daca va zgaraie in ureche ceva, deveniti atenti, poate ca acolo se ascund capcane.
Si totusi, am sarbatorit 8 Martie pe 7 Martie! Ta daaa! A fost o hotarare din ... senin.
E unul din locurile mele dragi, de care ma leaga amintiri faine de tot, care ma binedispun si ma fac sa zambesc.
Ramaneti pe faza, saptamana asta voi face o postare ... din senin, care o sa va placa, avand un alt ton, de bonton.
